Nu cu mult timp în urmă circula pe internet un filmuleţ făcut de câţiva tineri din Bucureşti. Aceştia şi-au propus să surprindă reacţia oamenilor atunci când un necunoscut sună la interfon şi le cere permisiunea de a se arunca de pe blocul lor: "Bună ziua, am o rugăminte. Îmi puteţi da drumul? Aş vrea să mă arunc de pe bloc." Surprinzător, replicile locatarilor sunt: "Să v-aruncaţi? Sigur. Da, imediat", "Aruncă-te-n cap atunci!", "Sunaţi la administraţie" sau "Nu pot să fac asta. Sunaţi la 20". 

Chemarea la câştigarea familie pentru Cristos        

               

Puterea exemplului vs. capacitatea de persuasiune a mesajului verbal : care să fie cea mai eficientă unealtă de câştigare a oamenilor pentru Cristos? Depinde, am putea spune, în funcţie de caracterul celui a cărui exemplu îl studiezi sau mai poate depinde chiar de charisma vorbitorului, care te poate determina fie să doreşti să-i urmezi exemplul (dacă e unul admirabil, real) fie să îi ignori exemplul, că doar, de,  „fă ce spune popa, nu ce face popa!”, nu?  Mari meşteri mai suntem noi, românii, când vine vorba să scoatem la lumină – cu umor, ce-i drept – problemele de caracter ale unora!

                              

Suferinţa fie rafinează sufletul - în cazul omului care crede că Dumnezeu o îngăduie în drumul vieţii lui cu un scop bun,  fie adânceşte răutatea -  în cazul celui ce decide că „merita ceva mai bun” sau că „nu merita aşa ceva”. Să fim serioşi! Cine cântăreşte ce merităm şi ce nu merităm? Dacă e pe cinstite şi fiecare am primi ce merităm „nimeni nu ar scăpa nebiciuit”, vorba lui Shakespeare! Sau, în cuvintele Sfintei Scripturi: „dacă îndurați atunci când ați făcut binele și astfel suferiți, aceasta este o virtute înaintea lui Dumnezeu. (NTR v.20,b)