marturiseirea de credinta2

Crezul nostru...
Are la bază Biblia, Sfânta Scriptură, Cuvantul scris al Lui Dumnezeu, despre care noi credem și mărturisim că este inspirat de Dumnezeu Duhul Sfant, fiind astfel un Cuvant imanent, transcendent și infailibil. Conform cu declarațiile pe care autorii ei umani le fac cu privire la Ea, Sfânta Scriptură are origine divina: Galateni 1:11, II Petru 1:21,II Timotei 3:16, Ioan 10:35, Ioel 2:28, Mat.10:20, I Cor.2:10, I Cor.11:23 Biblia este singura care dictează regulile și normele de credință și trăire spirituală și socială. Efeseni 1:13, II Tim. 1:13, Rom.10:17, Psalm 119:105 În trăirea voii Lui Dumnezeu, Biblia ne este atotsuficientă, nefiind nevoie de sprijinul tradiției omenești. Mat.15:6, Ioan 17:17, Ioan 5:39, Isaia34:16, Fapte 17:11, Ioan 20:31

Despre Dumnezeu
Biblia ni-L descoperă pe Dumnezeu, Creatorul, Susținătorul și Stăpânitorul tuturor lucrurilor, despre care noi credem și mărturisim că există în trei persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cu desăvârșire una și nedespărțiți în ființa lor. Genesa 1:1, Efes. 4:6, Maleahi 2:10, Iov 31:15, Rom. 1:19-20, 11:36, Psalm 94:9, Fapte 17:24, II Cor. 13:14, Matei 28:19, I Ioan 5:7
Dumnezeu Tatăl: Ioan 6:27, I Petru 1:2, Mat.11:25, Marcu 14:36, Fapte 2:33, Rom. 15:6
Dumnezeu Fiul: Mat. 16:16, Ioan 1:1, Luca 3:32, II Cor. 1:19
Dumnezeu Duhul Sfânt: Iov 33:4, Isaia 48:16, I Cor.2:10, Fapte 5:32, Ioan 4:24, II Cor. 3:3

Despre om
Noi credem și mărturisim că omul este creat de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui așa cum spune Scriptura. Partea materială, trupul fizic, a fost luat din țărână, iar componenta spirituală, sufletul și duhul, e din Dumnezeu Genesa 1:27, Genesa 2:7. Dumnezeu L-a făcut pe om fără păcat, perfect dar nu desăvârșit, cu voința liberă de a alege binele sau răul Genesa 1:31, Genesa 2:17, Deut.30:15. Omul putea să nu păcătuiască atunci (posso no pecare) dar acum prin căderea în păcat a devenit incapabil să trăiască voia Lui Dumnezeu și nu poate să nu păcătuiască (non posso non pecare). Omul este sub blestemul păcatului moștenind natura păcătoasă prin nașterea naturală Rom.5:12, 5:19, 7:17-23, 5:6. În fața Lui Dumnezeu omul este răspunzător de toate faptele, vorbele și gândurile sale fiindcă suntem creați liberi să alegem conform propriei voințe. Toți oamenii trebuie să moară iar dupa moarte urmează judecata și răsplătirea veșnică Rom.14:12, Mat.12:36, II Cor. 5:10, Evrei 9:27.

Despre păcat
Noi credem și marturisim că scopul declarat al Lui Dumnezeu atunci cand L-a creat pe om a fost ca acesta să reflecte slava și gloria Lui Dumnezeu în întreaga creație și să se bucure de părtășia cu Dumnezeu, dar prin păcat omul a fost ademenit de Satan sau Diavol, devenind neascultător de porunca Lui Dumnezeu și astfel a intrat în lume păcatul și blestemul. Gen.3:13, Ioan 5:17, Rom.14:23, Iacov 4:17, Ecles. 7:29, Psalm 51:4, Efes. 2:1-3, Deut. 9:7, I Ioan 3:4. Păcatul e lipsa de conformitate cu legea morală, cu standardele Lui Dumnezeu, fie în acțiune, fie în dispoziție sau atitudine. Păcatul este neatingerea scopului pentru care am fost creați. El este universal adică toți oamenii sunt păcătoși și pe cale de consecință toți sunt moți din punct de vedere spiritual Rom. 3:23, Ecles. 7:20, Iov 15:16, Rom. 5:12, I Ioan 1:8, I Împarati 8:46, Rom.6:23, Gen. 2:17, Iacov 1:15.

Despre mântuire
Noi credem și mărturisim că mântuirea este scăparea omului de sub urmările călcării legilor divine. Plata păcatului este moartea spirituală, desparțirea de Dumnezeu, iar mântuirea este tocmai aducerea la viață prin Dumnezeu. Mântuirea Lui Dumnezeu afectează trecutul, prezentul și viitorul nostru, afectează trupul nostru și spiritul nostru. Omul nu se poate mântui pe sine, el nu se poate spăla de păcatele sale, nu se poate dezvinovăți și nici nu se poate ascunde de pedeapsa pentru păcatele sale. Ier. 2:22 ,,Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămânea scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu."

Rom. 1:20 ,,...nu se pot dezvinovăți."
Amos 9:2,3 ,,De-ar pătrunde chiar până în locuința morților, și de acolo îi va smulge mâna Mea ; de s-ar sui chiar până în ceruri, și de acolo îi voi pogori... de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, și acolo voi porunci șarpelui să-i muște."
Faptele sale bune nu pot crea merite în acoperirea trecutului vinovat și câștigarea mântuirii. Ele pot fi o dovadă a mântuirii acelui om.
Rom. 3:20 ,,...nimeni prin faptele legii."
Isaia 64:6 ,,toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită."
Ieremia 13:23 ,,...ați putea voi să faceti binele, voi, care sunteți deprinși să faceți, răul?"
Mântuirea e prin Harul Lui Dumnezeu, care este o favoare nemeritată pe care Dumnezeu ne-o dă prin moartea și viața Lui Isus Hristos.
Tit. 2:11 ,,Harul lui Dumnezeu... aduce mântuire..."
Efes. 2:8,9 ,,Prin har ați fost mântuiți... nu prin fapte".
Fapt. 15:11 ,,...suntem mântuiți prin harul Domnului Isus."
Tit. 3:5 ,,El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi."
Isus Hristos este singura cale pentru mântuirea omului păcătos, indiferent de rasă, naționalitate, sex sau clasă socială.
1 Ioan 2:2 ,,El este jertfa de ispășire pentru păcatele ...întregii lumi,"
Tit. 1:11 ,,Harul aduce mântuirea pentru toți oamenii."
I Tim. 2:4 ,,Dumnezeu... voiește ca toți oamenii să fie mântuiți."
Pentru a fi mântuit omul trebuie să îndeplinească două condiții: pocăința și credința. Ele sunt totdeauna nedespărțite.
- pocăința înseamnă recunoașterea păcatului, părerea de rău pentru el, părăsirea lui și mărturisirea lui în fața Domnului, adică întoarcerea la Dumnezeu.
- credința înseamnă primirea de către păcătos a harului divin pe care Dumnezeu îl oferă în Hristos, spre mântuire și viața veșnică.
Orice păcătos mântuit este un om născut din nou, dar nici un om nu se poate naște din nou prin puterea sa ci numai prin Duhul Sfânt.
Marcu 1:15 ,,El zicea: ,,...Pocăiți-vă și credința în Evanghelie."
Luca 13:3 ,,Dacă nu vă pocăiți toți veți pieri..."
Fapt. 2:38 ,,Pocăiți-vă, le-a zis Petru și fiecare din voi să fie botezat..."
Fapt. 17:30 ,,Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască."
Fapt. 16:31 ,,Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit..."

Despre nașterea din nou
Noi credem și mărturisim că nașterea din nou e regenerarea vieții prin care suntem înzestrați cu capacități spirituale prin care putem avea o relație spirituală cu Dumnezeu, urmărind împlinirea voii Lui Dumnezeu și a valorilor împărăției Lui în viața noastră. Întreaga noastră personalitate este regenerată cu ocazia nașterii din nou, și caracter și intelect, sentiment sau voință.
Ioan 3:7 ,,Trebuie să vă nașteți din nou."
Fără naștere din nou toate încercările noastre de a face fapte bune pe care să le răsplătească Dumnezeu în ziua judecății, de a trăi voia Lui Dumnezeu, sunt falimentare și fără un rezultat remarcabil. Firea noastră pământească este o fire păcătoasă, care dă roadele păcatului și numai Duhul Sfant poate face în viața păcătosului transformarea care să-l facă pe acesta plăcut Lui Dumnezeu. Prin pocăința și credința un păcătos poate fi născut din nou și Dumnezeu face această lucrare a nașterii din nou prin Cuvântul Său și prin Duhul Sfânt.
Matei 7:16-18 „Culeg oamenii strunguri din spini, sau smochine din mărăcini?... Pomul rău face roade rele... Pomul rău nu poate face roade bune”.
Rom. 8:7 ,,ea (firea pământească) nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună”
Matei 12:34 „...cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi?"
Nașterea din nou nu e o îmbunătățire a vieții ci o transformare a vieții, metanoia, înnoirea minții. Ea nu e schimbarea efectului ci a cauzei determinante, nu e curățirea vieții exterioare ci a vieții interioare.
II Cor. 5:17 ,,Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi."
Rom. 6:4 ,,...să trăim o viață nouă”.
Col. 3:9-10 ,,...v-ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui și v-ați îmbrăcat cu cel nou.”
Nașterea din nou ne dă calitatea de copii ai Lui Dumnezeu și ne face părtași firii dumnezeiești, capabili de a trăi voia Lui Dumnezeu. Noi devenim astfel și mostenitori ai Lui Dumnezeu. Dreptul la moștenirea veșnică e pe baza înrudirii noastre cu Dumnezeu, cine nu e născut din nou nu e copil al Lui Dumnezeu și nici nu are drept la moștenirea veșnică.
Ioan 3:6 ,,Ce e născut din carne este carne, și ce este născut din Duh este duh."
Gal. 5:22,23 ,,Roada Duhului dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelung răbdătoare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor”
Mat. :17 „Pomul bun face roade bune."

Despre biserică
Noi credem și mărturisim după Scriptură, că totalitatea credinciosilor, fara deosebire de rasă, naționalitate sau clasă socială, din toate timpurile, din cer și de pe pământ, formează Biserica Universală, Biserica Lui Hristos. Această biserică nu e o organizație pământească ci una dumnezeiasco-umană, un organism viu al celor mântuiți, adică al celor ce au crezut în Hristos și au fost născuți din nou.
Biserica locală după învățătura Noului Testament este unitatea voluntară a unui grup de credincioși dintr-o localitate, născuți din nou și botezati pe baza mărturisirii personale a credinței lor în Domnul Isus Hristos ca Mântuitorul lor. Ei se unesc cu scopul de a se închina Lui Dumnezeu, de a se zidi sufleteste, de a păstra curată credința și învățătura creștină potrivit cu Scriptura, și de a colabora la propovăduirea Cuvantului Lui Dumnezeu.
Conducerea directă a Bisericii o are Hristos prin Duhul Sfânt iar acei dintre noi care primesc anumite însărcinări în cadrul ei, sunt slujitori ai bisericii și nu stăpâni. Nu recunoaștem grade ierarhice iar dreptul de membru nu se moșteneste ci se primeste personal în urma botezului, pe baza mărturisirii credinței în Domnul Isus, prin nașterea din nou.
Membrii între ei se numesc frați și sunt egali în drepturi și îndatoriri indiferent de rasă, naționalitate, clasă socială sau pregătire educațională.
Mat.23:8; Efes.5:30; Fapte 2:41
Organizarea Bisericii locale e făcută pe principiul democrației autonome. Programul Dumnezeiesc are ca scop stabilirea Împărăției Lui Dumnezeu în inimile oamenilor, iar bisericile sunt mijloacele alese de Dumnezeu pentru atingerea acestui scop. Bisericile au menirea de a proslăvi pe Dumnezeu, de a răspândi Evanghelia și prin părtășia frățească de a da creștere spirituală fiecărui membru în parte.
Marcu 16:15 ; Efes.4:12 ; 1Cor.14:4-5,12; Efes.5:19

Despre slujitorii bisericii
Noi credem și mărturisim că în bisericile descrise în Noul Testament au fost diferite feluri de lucrători speciali, dar ele au avut numai două clase de slujire: bătrânii (prezbiteri, episcopi, păstori) pentru problemele spirituale ale bisericii și diaconii pentru cele materiale.
Filipeni 1:1
1. Titlul de episcop, pastor și prezbiter a fost dat celui mai înalt slujitor din biserică. Toate aceste numiri sunt pentru una și aceeași slujbă: supravegherea, păstorirea și cârmuirea spirituală a bisericii.
Fapte 20:17, 28
Pentru ca cineva să fie în slujba aceasta trebuie să aibă calitățile descrise de apostolul Pavel în 1 Tim. 3:1-7 și Tit 1:5-9
Metoda alegerii este arătată prin cuvantul grec (Xeirotonia) tradus “rânduit” care înseamnă a vota cu ridicare de mână. Aceasta alegere se face de biserica adunată în acest scop. Fapt 14:25.
Păstorul e supus și el disciplinei bisericii, când învinuirea e bine întemeiata.
1 Tim. 5:19 ,,Împotriva unui presbiter să nu primești învinuire decât din gura a doi sau trei martori".
2. Diaconii sunt chemați a ajuta pe păstor în însărcinarea administrarea bunurilor materiale ale bisericii. Ei au menirea să cultive dărnicia membrilor, să inspire acțiunile filantropice. Ei trebuie să aibă calitățile arătate în 1 Tim. 3:8-13.
Însărcinarea atât a păstorilor cât și a diaconilor se face prin punerea mâinilor.
Fapt. 6:6; 13:3, 1 Tim. 4:14.
Noi credem și mărturisim că, preoția în conformitate cu Noul Testament nu formează o clasă specială ci este o calitate pe care o are fiecare credincios; ea e universală. Fiecare credincios e un preot. Fiecare are dreptul de a se apropia de Dumnezeu direct prin Domnul Isus, fără alt mijlocitor. Fiecare are dreptul de a oferi jertfe bisericești.
1 Petru 2:5, 1 Petru 2 :9, Apoc. 1:6

Simbolurile Noului Testament
Noi credem și mărturisim că Biserica Nou-Testamentală are două simboluri: botezul și Cina Domnului. Ele nu sunt taine.
1. Botezul. Cuvântul grecesc pentru botez e ,,baptizo" și tradus înseamnă ,,afundare", impunând aplicarea botezului prin cufundare în apă și nici de cum prin stropire. Cufundarea se face o singură dată, în numele Sfintei Treimi.
Mat. 28:19
Botezul este simbolul înmormântării omului vechi, și a învierii omului celui nou, a firii noi, pentru o altă viață.
Rom. 6:4
Botezul nu are calitatea de a curăți păcatele; curățirea păcatelor o face numai sângele Domnului Isus. Botezul însuși e mărturia publică a individului că, a primit deja această curățire.
Fapt. 8:13,21, 1 Petru 3:21
Pentru ca cineva să fie botezat, el trebuie să primească mai întâi mântuirea, ca să aibă un cuget curat; trebuie deci să fi îndeplinit condițiile mântuirii: pocăința și credința.
Copii, fiindcă nu pot mărturisi că au îndeplinit aceste condiții nu pot fi botezati.
Marcu 16:16, Fapt. 2:38, Fapt. 8:36,37
2. Cina Domnului, este simbolul morții Domnului Isus în locul nostru. Ea se compune din pâine și vin neamestecate. Pâinea frântă ne amintește de trupul Lui frânt pentru noi, iar vinul ne amintește de sângele Său vărsat pentru spălarea păcatelor noastre.
Mat. 26:26-28
Cina Domnului nu are calitatea de a ierta păcatele. Ea are menirea de a mărturisi lucrarea salvatoare a Domnului Isus și de a ne aminti că pentru iertarea păcatelor noastre a trebuit ca trupul Lui sa fie frânt și sângele Său să fie vărsat. Pentru acest scop El a poruncit ca noi să comemorăm Cina.
Luca 22:19, 1 Cor. 11:24,25
Cina se poate lua de către toti acei ce si-au mărturisit credința în Domnul Isus și au fost botezați.
Fapt. 2:41,42
De fiecare dată pentru a se împărtăși la Cina, credinciosul trebuie să se cerceteze pe sine.
1 Cor. 11:28

Ziua Domnului
Noi credem și mărturisim că, ziua Domnului este o rânduială creștină, care trebuie ținută în continuu, petrecută în închinare și cugetare spirituală, atât în public cât și acasa. Spre deosebire de vechiul așezământ mozaic, când se ținea ziua a șaptea, creștinii, ca membrii ai așezământului nou, trebuie să țină ziua întâia a săptămânii (Duminica) care a fost sfințită de Dumnezeu prin învierea din morți a Fiului Său și prin trimiterea Duhului Sfânt.
Primi creștini au ținut-o ca zi de închinare. În ea trebuie să ne odihnim de lucrurile și distracțiile trupești, având voie să facem faptele milei și cele care sunt absolut necesare.
Sărbători închinate sfinților nu avem.
Marcu 16:9 ,,Isus, după ce a înviat în dimineața zilei dintâi a săptămânii..."
Luca 24:1-6 ,,În ziua întâi a săptămânii, femeile... au venit la mormânt... n-au găsit trupul Domnului Isus... doi bărbati, îmbrăcați în haine strălucitoare... le-a zis: ,,...a înviat."
Ioan 20:1 ,,În ziua dintâi a săptămânii...”
Fapt. 2:1-4 „În ziua Cincizecimii, (Duminica N. R.) erau toți împreună și toți s-au umplut de Duhul Sfânt..."
Apoc. 1:10 ,,În ziua Domnului eram în Duhul..."
Fapt. 20:7 ,,În ziua dintâi a săptămânii eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea."
1 Cor. 16:2 ,,În ziua dintâi a săptămânii fiecare din voi să pună deoparte..."
Ps. 118:24 „Aceasta este ziua care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm și să ne veselim în ea."
Levitic 23:15,16 „de a doua zi după Sabat... să numărați cincizeci de zile până în ziua care vine după al șaptelea Sabat; atunci să aduceți Domnului un nou dar de mâncare." etc.

Disciplina în biserică
Noi credem și mărturisim că biserica are dreptul de a exercita disciplina frățească asupra membrilor care s-au abătut de la învățătura creștină a Cuvântului lui Dumnezeu, prin atitudine, învățătură sau faptele vieții. Disciplina constă în mustrare, ridicarea drepturilor și excluderea din Biserică. Reprimirea unui exclus se va face, la fel, pe baza mărturisirii.
Mat. 18:15-17 ,,Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el. Dar, dacă nu ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, ca orice vorba să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii și dacă nu vrea să asculte nici de Biserică să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș."
Tit. 3:10 ,,După întâia și a doua mustrare, departează-te de cel ce aduce desbinări..."
II Tes. 3:6 ,,În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă
poruncim, fraților să vă depărtați de orice frate care trăiește în neorânduiala."
I Cor. 5:11 „... să n-aveti nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că iți zice ,,frate" totuși este curvar, sau lacom de bani, sau închinator la idoli, sau defăimător, sau bețiv, sau hrăpăreț..."
I Cor.5:12,13 ,,...Nu este datoria voastră să judecați pe cei dinăuntru ?... Dați afară din mijlocul vostru pe răul acela." etc.

Despre rugăciune
Noi credem și mărturisim că rugăciunea e starea de părtășie intimă a omului cu Dumnezeu. Ea este exprimarea sinceră a lăuntrului nostru în fața Domnului. Din această cauză nu avem cărți de rugăciuni și nu îndemnăm pe alții să învețe rugăciuni pe dinafară.
Ps. 62:8 ,,...vărsați-vă inimile înaintea Lui!"
Ps. 142:2 ,,...mă rog către Domnul. Îmi vărs necazul înaintea Lui, și-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui."
Filip 4:6 ,,...în orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri."
După starea inimii, rugăciunea poate fi de mulțumire, de cerere și de mijlocire.
I Tim. 2:1 ,,...să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri..."
Efes. 5:20 ,,Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile".
Rugăciunea trebuie adresată Tatălui în Numele Domnului Isus. El fiind singurul mijlocitor între om și Dumnezeu. Rugăciunile adresate sfinților, credem că nu sunt în conformitate cu Sfintele Scripturi.
Ioan 16:23 „....orice veți cere de la Tatal în Numele Meu, vă va da."
I Tim. 2:5 ”...este un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos."
Rugăciunea este absolut necesară vieții spirituale, pentru creșterea, întărirea, ferirea de ispite și biruința asupra vrăjmașului.
Luca 18:1 ,,Isus le-a spus o pildă ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase."
I Tes. 5:17 ,,Rugați-vă neîncetat".
Mat. 26:41 ,,...vă rugați ca să nu cădeți în ispită."
Efes. 3:16 „...și-L rog... să vă facă să vă întăriți în putere."
Rugăciunea privată se poate face oriunde, iar rugăciunea comună se face în părtășie cu ceilalți credincioși din biserică.
Mat. 6:6 ,,Tu când te rogi intră în odăița ta... și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns..."
Mat. 14:23 ,,...S-a suit pe munte să Se roage.”
Mat. 26:26,39 ,,...Isus a venit... în Ghetsemani... și s-a rugat."
Fapt. 2:42 ,,Ei stăruiau... în rugăciuni."
Fapt. 12:5 "Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni."
Rugăciunile pentru cei morți nu au fost practicate în Biserica Creștină. Noi credem că ele nu au nici o valoare, deoarece cel mort a ajuns la locul lui imediat dupa moarte, fără să mai fie posibilitate de schimbare de la un loc la altul.
Luca 16:26 ,,...între noi și între voi este o prăpastie mare așa că cei ce ar vrea să treacă... de acolo la noi să nu poată."

Despre sfințenie
Noi credem și mărturisim că sfințirea e lucrarea progresivă pe care o face Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, în viața păcătosului mântuit. Ea începe la nașterea din nou și prin ea suntem făcuți potriviți voiei Lui.
I Tes. 4:3 ,,Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră.”
I Petru 1:16 ,,Fiți sfinți căci, Eu sunt Sfânt."
I Tes. 4:7 ,,Căci, Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire."
Ea înseamnă curățirea de păcat și punerea la o parte a vieții pentru Dumnezeu, prin despărțirea de lume. Curățirea de păcat e făcută de sângele Domnului Isus.
I Ioan 1:7 ,,...sângele lui Isus, Fiul Său, ne curățeste de orice păcat."
I Cor. 6:11 ,,...ați fost spălați, ați fost sfințiți..."
Evr. 13:12 „...Isus ca să sfințească norodul cu însuși sângele Său..."
Despărțirea de lume și punerea la o parte pentru Dumnezeu, se face prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt, care ne dă putere a ne împotrivi ispitelor și a trăi voia Lui.
Ioan 17:17 ,,Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău e adevărul."
Fapt. 2:40 ,,Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos."
II Cor. 6:17 ,,Despărțiți-vă de ei, zice Domnul."
I Petru 1:2 ,,...prin sfințirea lucrată de Duhul, spre ascultare..."
II Cor. 3:18 ,,Noi toți privim... și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă prin Duhul Domnului."
Sfințirea e o lucrare la care Dumnezeu iși are partea Lui, iar omul a lui. Dumnezeu prin Duhul Sfânt influențează voința noastră și ne dă puterea, iar omul acceptă pentru sine, în totul voia și puterea lui Dumnezeu.
Filip. 2:13 ,,Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea."
Evr. 13:20,21 ,,Dumnezeul păcii... să vă facă desăvârșiți în orice lucru bun, ca să faceți voia Lui, și să lucreze în noi ce-I este plăcut."
Col. 4:12 ,,...pentru ca desăvârșiți... să stăruiți în voia lui Dumnezeu."
Col. 1:22,23 ,,...ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui, sfinți, fără prihană și fără vină, negreșit dacă rămâneți... în credință."
II Tes. 1:11 „Dumnezeul nostru să împlinească în voi, cu putere, orice dorință de bunătate și orice lucrare izvorâtă din credință”.

Despre căsătorie
Noi credem și mărturisim că, în conformitate cu Sfintele Scripturi căsătoria este oranduita de Dumnezeu. Genesa 1:27,28
Căsătoria este actul de buna voie prin care un barbat și o femeie consimt să trăiască împreună toata viața. Barbatului îi este îngaduit a avea o singura femeie ca sotie; la fel și femeii îi este îngaduit să aibă un singur bărbat ca soț. După moartea unuia din soți, cel rămas se poate căsători. 1Corinteni 7:39, Romani 7:2
Întrucât căsătoria este reglementată juridic în societatea noastră, ea trebuie întâi încheiată cu acte dupa legile Statului, apoi urmând binecuvântarea Bisericii. Noi cerem ca creștinii să încheie o căsătorie numai în Domnul, adică numai cu credincioși. 2Corintei 6:14 , 1Corinteni 7:39
Căsătoria nu trebuie desfăcută prin divorț, acesta fiind un act interzis celor credincioși. Maleahi 2:16, Matei 19:6
În cazul de adulter dovedit sau a unei părăsiri răutăcioase a căminului, credem că Sfânta Scriptură admite divorțul și recăsătorirea părții nevinovate.Matei 19:9, 1Corinteni 7:15

Despre dărnicia creștină
Noi credem și mărturisim că potrivit cu învățătura Cuvântului lui Dumnezeu și practica primilor creștini, membrii Bisericii sunt datori moral să contribuie din bunurile lor pământești, de bună voie și după posibilități, la susținerea cauzei Evangheliei. 2Corinteni 9:6-7, Exod 25:2, 35:5, 1Cronici 2:5, Romani 12:8
1. Susținerea persoanelor ce se află în slujba Evangheliei pentru a nu duce lipsă. Filipeni 4:16-18, Tit 3:13, Corinteni 9:1-14, Matei 10:10 , 1Tim.5:18
2. Ajutorarea săracilor, orfanilor și văduvelor. Fapte 11:29, Romani 15:27, 1Corinteni 16:1, Ioan 12:7,8 , Matei 25:40 , Deuteronom 4:29, Iacov 1:27
3. Clădirea de lăcașe de închinăciune.Exod 35:21, 1Cronici 29 : 1-9, Ezra 2:68-69

Despre mijlocitorul nostru în fața lui Dumnezeu
Noi credem și mărturisim că Isus Hristos este mijlocitorul rânduit, în mod divin, între Dumnezeu și om. Luând asupra Sa natura omenească, dar fără păcat, El a suferit și a murit pe cruce pentru mântuirea păcătoșilor. El a fost îngropat, a înviat a treia zi și S-a înălțat la Tatăl, la dreapta Căruia trăiește pururea, ca să mijlocească pentru poporul Său. El este singurul mijlocitor, Profet, Preot și Împărat al Bisericii Sale. 1Timotei 2:5, Evrei 8:7 ; 9:15,24; 12:24 ; 7:25, Faptele Apostolilor 7:56, Psalmi 110:1, 1Petru 3:22, Romani 8:34, 1Ioan 2:1

Despre păstrarea sfinților în har
Noi credem și mărturisim că un credincios mântuit prin jertfa salvatoare a Domnului Isus Hristos în urma pocăinței personale și a credinței, e păstrat în această stare de har prin puterea Lui Dumnezeu până în clipa de necredincioșie (când de bună voie părăsește această păstrare). În acest scop a dăruit credincioșilor Duhul Sfânt să-i mângâie, să-i lumineze, să-i călăuzească și să-i desăvârșească. Această conlucrare între Duhul Sfânt și om se vede în toate laturile vieții. În rămânerea în har, se împlinește voința omului cu voința divină, lupta lui care e sprijinită de puterea lui Dumnezeu, pentru a birui ispitele și încercările păcatului. Isaia 41:10-13, Iuda 24, 1Petru 1:5 , 2Petru 2:9, 1Corinteni 10:13, Filipeni 1:6, Ioan 10:28, Rom.ani 8:26.

Despre biserică și stat
Noi credem și mărturisim că autoritatea Statului este de la Dumnezeu, fiind dată pentru păstrarea dreptului, ordinii și pedepsirea răufăcătorilor. Potrivit cu învătătura Cuvântului lui Dumnezeu suntem datori să ne supunem legilor îndeplinind îndatoririle cetățenești și de a ne ruga pentru toate autoritățile statului. Tit 3:1; Romani 13:1-7, 2Petru 2:13,14; 1Timotei 2:1-3

Despre lucrările vieții de apoi
l. Starea intermediară (Starea sufletului între moarte și judecată)
Noi credem și mărturisim că la moartea fizică trupul, care e din țărână (materie) e coborât în mormânt, iar sufletul care este de la Dumnezeu (spirit) se duce la cer. În acea lume sunt două stări diferite și complet despărțite : una de fericire, odihnă și desfătare, numită rai, ,,sânul lui Avram", „casa din cer ", etc. și alta de pedeapsă, de chin și de suferință, numită iad, „întunericul de afară” , ,,adâncul” , etc. După moarte sufletele celor mântuiți și împăcați cu Dumnezeu se duc în rai, iar ale celor nemântuiți se duc în iad. În ambele stări sufletele sunt deplin conștiente de starea lor și în așteptarea judecății Lui Dumnezeu. Ele sunt fără trupuri.
a.) Starea celor mântuiți Luca 16:22, Luca 23:43, 2Corinteni 5:1,7,8; Apocalipsa 6:9,10, Apocalipsa 7:9,14
b.) Starea celor nemântuiți Luca 16:23, 2Petru 2:4,9, Matei 8:12, Matei 13:49,50, 2Petru 2:17
2. Venirea Domnului
Noi credem și mărturisim că potrivit invățăturii Noului Testament, Domnul nostru Isus Hristos, care S-a înălțat la cer, va veni cu slavă și strălucire pentru a face judecata celor vii și a celor morți. Venirea Sa va fi văzută de toți și se va petrece în clipa pe care o știe numai Dumnezeu Tatal. La venirea Sa, morții vor învia, iar cei credincioși, care au ramas în viață, vor fi schimbati într-o clipă și răpiți în întâmpinarea Mirelui.
Fapt. 1:11, Matei 24:30, Marcu 13:26, Luca 21:27, Ioan 14:3, I Tes. 1:10, 4:16, Apoc. 1:7, Mat. 24:36
3. Învierea morților
Noi credem și mărturisim că la venirea Domnului, morții vor învia spre a se înfățișa înaintea scaunului de judecată; trupurile înviate vor fi schimbate și ele în nemurire, vor fi asemenea trupului înviat al Mântuitorului. Cu acest trup se va moșteni viața de veci, cei mântuiți în fericirea veșnică iar cei nemântuiți în pedeapsa veșnică. Ioan 5:28,29, Faptele Apostolilor 24:15, 1Corinteni 15:42, 15:52-53, Filipeni 3:21, Apocalipsa 20:13
4. Judecata de apoi
Noi credem și mărturisim că fiecare om va fi judecat în mod drept de Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, pentru a primi răsplata sau pedeapsa după felul său de viețuire în viața pământească. Faptele Apostolilor 17:30,31, Romani 2:16, 2Corinteni 5:10, Apocalipsa 20:12, Faptele Apostolilor 24:25
5. Starea după judecată
Noi credem și mărturisim că după judecată, potrivit Noului Testament, cei mântuiti vor moșteni viața de veci în fericirea cereasca, iar cei nemântuiți vor fi lepădați de la fața Lui Dumnezeu în chinul veșnic spre pedeapsa veșnica. În aceste stări va fi sufletul și trupul înviat, schimbat în nemurire și va fi ființa întreagă.
a)Starea celor mântuiți Matei 25:46, Apocalipsa 21:3,4, Apoc. 22:3-5, Mat. 25:34
b) Starea celor nemântuiți Matei 25:46, 26:41, Apocalipsa 14:10,11, Apocalipsa 21: 8, Apocalipsa 20:15


 

 

line